"Nu am nimic sa'ti spun si cu toate astea iti spun.Pentru ca nimicul din mine,este nimicul din noi.Nu simt nimic sa simt si cu toate astea simt.Poate ca universul imi umbreste fiinta cat timp stralucirea ei nu este impartasita unde trebuie.Nu vreau nimic sa vreau si cu toate astea vreau,pentru ca lupta de unul singur este lupta cu toata lumea.Si eu suntem noi cu totii.Nu iubesc nimic si cu toate astea mi se poate imtampla si mie intr'o zi ca tot ceea ce spun,simt sau vreau sa fie de fapt o tacuta si ascunsa iubire.Trebuie doar sa cred ca in mine exista un stup,unde albinele lumii vin sa se adape,iar din ele toate,una singura va prefera sa ramana flamanda pentru a se satura cu mine.

Mi'as fi dorit sa tropai cu tine sub ploaia de meteoriti.
Mi'ar fi placut sa impart cu tine firimiturile zilei dintai si'n miezul cald sa ne imbatam identitatile.
MI'AR FI SUFICIENT SA FII.
Caci nimic nu se poate intampla atata timp cat orbecai in intunericul ochiului meu.Imi doresc sa'mi fulgere trupul un sarut de inger.Ma imbat cu o zi,pe care o adorm in mine,in fiecare noapte,asteptand sa'mi apari in vis,pentru a'mi aduce inapoi soarele,paraseste'mi noptile cu vise,si lasa'ma sa te primesc in noptile cu mine.Unde singuratatea celui care poate sa viseze noaptea,este de infinit de ori mai dulce decat singuratatea celui care poate sa viseze ziua.

p.s.Daca cineva ma va iubi vreodata,acela ma va iubi in intuneric.Pentru ca nu va iubi ceea ce va vedea.VA IUBI CEEA CE RESPIRA IN ACEA BEZNA DIVINA."